Moldova Travel Infopage

Gabriel Gherasim

14/12/2005

Air Moldova: O Palma Peste Obrazul Moldovei Dar in chinezeste nu vreti sa vorbim?”, Victoria Cornescu, angajata Air Moldova De Gabriel Gherasim, New York

Experienta mea cu lipsa de profesionalism a lui Air Moldova, a Anului Domnului 2005, a inceput la 4:00 am in ziua de 23 August a.c., cand a trebuit sa imi conduc sotia la Aeroportul din Chisinau de urgenta, pentru ca se imbolnavise in Moldova si trebuia sa plece mai degraba inapoi in SUA pentru tratament medical la doctorul nostru.
Desi avea bilet de intors in Statele Unite pe data de 30 August, sotiei i s-a cerut ca sa mai cumpere unul. Cu ochii umflati de nesomn si grija, am mai cumparat un bliet pentru ea, mai ales ca ni s-a spus ca banii pe biletul luat initial o sa ne fie returnati. Ca o masura de precautie am mai asteptat pana ce avionul decola.
La scurt timp inainte de decolare o angajata a companiei Air Moldova a revenit din interiorul aeroportului si a inceput sa-mi trambiteze numele. M-am dus la ea si m-am identificat:
“Sotia are nevoie si de celalalt bilet”! mi-a spus.
“Cum asa, –zic-, va trebuie doua bilete pentru o singura persoana?”
“Da, numaidecat ca trebuie, altfel nu-i putem da drumul in avion.”
Cu gandul la sanatatea sotiei, i-am dat si al doilea bilet si avionul a decolat.
M-am dus la ghiseul de unde luasem biletele si am cerut banii inapoi pentru unul din bilete. Domnisoara Natalia, prima si ultima angajata profesionista cu care am avut de-a face de la Air Moldova, mi-a raspuns politicos: “}mi pare rau, dar nu pot acum decat sa va returnez banii pentru cursa Chisinau-Frankfurt. Pentru cursa Frankfurt-New York, cumparata prin compania noastra, o sa trebuiasca de mers la biroul din centru.”
Mi-a platit prompt banii pe cursa europeana, i-am multumit si am plecat.
72 de ore mai tarziu, dupa ce am aflat ca sotia ajunsese cu bine in SUA, ca doctorul o pusese pe tratamentul necesar si ca situatia medicala era stabilizata, m-am dus la biroul Air Moldova din Chisinau, care-si anunta diferite curse prin afisele de la vitrina agentiei.
Am intrat si m-am adresat in romaneste: “Buna dimineata, cui pot sa ma adresez cu privire la problema asta…?”
O duduie care parea mai adancita in slefuirea propriilor unghii decat in a-mi acorda atentie, a inceput sa-mi vorbeasca in ruseste.
“Stai asa –zic-, ca eu ruseste nu inteleg. Dar romaneste nu vorbesti?” o intreb pe angajata companiei, “asta-i Air Moldova, nu Air Russia”.
Femeia si-a adus aminte in ce tara traieste si de limba statului si, cu scremari lingvistice, mi-a explicat ca natura problemei mele trebuie adresata cu seful ei, domnul Ghenadie”.
Hai si la Ghenadie. Domnul Ghenadie, (asta era de-al nostru), care statea pe un fotoliu langa angajata rusoaica si care auzise tot dialogul fara sa intervina, m-a primit de la biroul ei, la biroul lui, fara prea mult entuziasm.
I-am explicat din nou problema: doua bilete pentru o persoana, si pentru acelasi itinerar, cumparate de la Air Moldova, banii cursei Chisinau-Frankfurt mi-au fost returnati de domnisoara Natalia la aeroport, dar am fost trimis de ea la el pentru returnarea banilor pe cursa Frankfurt-New-York….
Domnul Ghenadie a ciocanit un pic la computerul din fata sa, si a vazut in memoria computerului ambele bilete pe numele sotiei, a anulat pe unul din ele ca sa il poata compania revinde, si mi-a spus: “Banii trebuie returnati in SUA de catre reprezentantul nostru de acolo, domnul Octavian Nacu.
Fiind Toma Necredinciosul cu privire la promisiuni venite de la angajati ai companiilor din tari comuniste i-am cerut detalii: ce numere de contact are in SUA, ce adresa de email de contact…
Aratand o milostivenie mare ca si cum ar fi fost +tefan cel Mare dand falci de pamant arcasilor sai dupa bataliile cu turcii, domnul Ghenadie a oftat si a cautat ceea ce i-am cerut in vre-o trei condici si in sfarsit mi-a scris informatiile cerute. Telefonul: (717) 721-7394, emailul octavian@mtstravel.com.
M-am dus la Posta mai pe seara sa contactez pe domnul Nacu in SUA, la telefon. N-am reusit. Am revenit mai pe seara si am incercat din nou telefonul din SUA, domnul Nacu mi-a raspuns intr-un tarziu. I-am explicat situatia.
Cu dispozitie soparlei intr-o zi de iarna si cu gura plina de mancare, acest individ mi-a raspuns: “Da, dar eu nu pot sa va ajut. Trebuie sa rezolvati la Chisinau acest lucru”.
A doua zi am revenit la biroul Air Moldova din centru, am trecut de domnita alogena care inca isi slefuia unghiile cu o dedicatie demna de o cauza mai buna si m-am asezat fara invitatie la domnul Ghenadie la birou.
I-am explicat raspunsul lui Nacu, si Ghenadie s-a mai uitat prin condici cu jalea omului pus la lucru si mi-a spus: “Trebuie sa va adresati doamnei Aliona Dodul la telefonul 52-54-56”.
Am iesit afara, am gasit un telefon public, am dat telefon, a raspuns cineva, mi-a spus ca doamna Dodul nu-i la lucru (era ora numai 10:00 am?!), dar ca va reveni mai tarziu.
“Bine, am zis, dar care-i adresa dumneavoastra?” “Suntem la hotel”, a raspuns persoana respectiva.
Care hotel? Nu stia.
Am revenit la Ghenadie, am avut impresia ca ne-am obisnuit unul cu altul de-acuma, i-am solicit adresa, mi-a dat-o in mod relativ: “Va duceti inspre aeroport, penultima intersecttie la dreapta, intrebati unde-i fostul hotel…
Am ajuns si in batatura aceasta, la oficiul principal al lui Air Moldova. }n parcare, numai Mercedesuri, unul ca unul, noi noute.
La intrare statea un paznic tanar intr-o ghereta miniatura Am cerut sa vorbesc cu doamna Dodul, department tarife, acesta a chemat-o si a parut ocarat de ea pentru deranj. “Sa astepte!” am auzit prin receptor ca-i striga.
Am asteptat.
La intrare am avut impresia ca eram intr-un submarin: mediul inconjurator era zugravit in albastru, care se vroia albastru cerului dar care iesise cam verzui, niste hublouri erau lipite pe perete, cam asimetric, dar in numar mare, trei scaune erau aliniate in fata paznicului pentru pasageri jecmaniti ca mine si tot ce mai trebuia ca sa complecteze peisajul erau niste pestisori si alge pictate pe pereti si asi fi avut impresia ca eram in mediu marin, asemenea submarinului de la Disney World cu care ma plimbasem cu cativa ani in urma.
Doamna Dodul a venit si m-a luat in biroul dansei. I-am explicat situatia, aceasta a cautat-o si gasit-o la telefon pe angajata care imi ceruse ambele bilete, i-a cerut explicatii, a strigat la ea, a inchis telefonul si mi-a spus ca ii trebuie biletele in original.
I-am zis: “cum va trebuie biletele in original, daca numai ce v-am spus si eu si ati discutat si cu angajata care mi-a cerut ambele bilete, ca i le-am dat sotiei, la cererea angajatei?”
Dumneaei a asudat, a incercat sa ma trimita in SUA la Octavian Nacu, (nu mai tinea figura!!), s-a mai scarpinat in cap si mi-a spus ca trebuie sa submit o solicitare de recurs la o comisie de re-evaluare a situatiei care se intalnea la ora 3:00pm. Dupa aceea m-a trimis sa astept pana la 3:00 afara si a plecat la pranz cu o colega.
Am revenit la 3:00 pm prompt, la Air Moldova si am asteptat iarasi la intrarea de submarin, ‘numai’ pana la 4:30pm. Au aparut la un moment dat un barbat si o femeie care trancaneau in ruseste si tineau un maldar de dosare fiecare. }n timp ce stateau in fata mea si se hizleau gales unul la altul, am tras cu coada ochiului la dosarele tinute la subtiori de barbat. Am citit : “Reclamatie, subsemnata…,”; Dedesubt alta scrisoare: “ Reclamatie, subsemnatul…,”; dedesubt iarasi “ Ma numesc…”.
M-am ridicat si eu de pe scaun si am zis: “Vad ca aveti un maldar de reclamatii, am venit si eu cu reclamatia mea de la doamna Dodul…” .
Barbatul s-a uitat la mine suparat, se vede, ca-i vorbeam in limba de stat si-a tulit-o. Femeia de langa el m-a intrebat care-i problema in ruseste.
Am zis: “Sa mergem sa vorbim la biroul dumneavoastra sau vreti sa va asezati la ‘biroul’ meu?”
A preferat sa stam pe scaunele de la intrare, adica la ‘biroul’ meu.
I-am explicat situatia din nou si a inceput sa ma intrebe ceva in ruseste. I-am raspuns: “Doamna, puteti sa-mi vorbiti in romaneste sau englezeste, dar ruseste nu inteleg”
“Dar, in chinezeste nu vreti sa vorbim?” mi-a raspuns dumneaei, cu seninatatea vitelei la poarta noua.
Mi-am muscat buzele, ca sa nu incep sa o injur, pentru ca, -vorba bunicului-, “e femeie proasta”.
I-am zis: “Doamna, eu vin la dumneavoastra cu o problema si imi raspundeti sarcastic. Asa ma tratati numai pe mine sau pe toti oamenii care v-au scris maldarul de reclamatii pe care le tineti si dumenavoastra si colegul in brate?”.
I-am cerut numele si mi l-a spus: Victoria Cornescu. Am revenit la problema mea.
Mi-a raspuns intr-un tarziu ca daca ii trimit din SUA solicitare scrisa de mana sotiei, cu nota de la doctor si cu cupoanele originale ale biletelor (unul folosit, altul nefolosit), ca o sa returneze banii.
“Bine, -am zis-, dati-mi adresa/fax/telefon”.
Mi le-a scris: Victoria Cornescu, Reprezentant Air Moldova, Aeroportul Chisinau, Bulevardul Dacia, Nr. 80/2, Chisinau, Moldova. Tel: 373 22-52-51-02, Fax: 373 22-52-59-95.
Bun, zis si facut.
Am plecat de la submarinul Air Moldova si de la angajata Air Moldova care s-a oferit sa vorbeasca chinezeste cu mine, si am facut tot ce a trebuit. Am trimis totul prin posta recomandata.
A trecut Septembrie, nimic. Am dat telefon la inceputul lui Octombrie. Doamna Cornescu mi-a spus ca n-a primit nimic. Am facut reclamatie la Posta Americana: unde-i corespondenta?
Americanii s-au luptat si ei cu morile de vant ale Postei Moldovei, dar mi-au dat confirmarea necesara intr-un tarziu: Air Moldova primise toata corespondenta pe data de 23-Septembrie-2005.
Pe 4 noiembrie 2005 am trimis un fax din SUA cu copiile documentelor trimise prin posta si cu confirmarea Postei Americane, cum ca Air Moldova intr-adevar primise documentele in original. N-am auzit nimic de la ei.
}n sfarsit, pe 18-Noiembrie-a.c. am avut o discutie finala cu o tovarasa de la partid, -pardon-, o doamna Mensicova, care vorbea romaneste, cam cum se spala mata cu laba.
Mi-a spus: totusi au examinat copiile de pe fax, (de corespondenta originala inca refuza sa accepte ca a primit-o, -adica Posta Americana, ma minte-) .
Obiectiile dumneaei:
1) Certificatul medical este numai o ‘chemare’, ‘o invitatie la lecuire’, nu confirmare ca sotia a fost bolnava (?!); 2) din bilet nu se vede nimic, referitor la anulare (dar din computerul companiei?!); 3) comisia nici n-a ‘prea’ cautat cererea (ca si cum ai spune ca o femeie nu e ‘prea’ gravida), nu-s argumente penru asta; 4) “Va declar oficial ca bani nu veti vedea!”
Acestea sunt cateva din ceea ce ea a zbierat la telefon. Ah da, dumneaei zbiera, pentru asta nu-i trebuia dictionar ruso-roman, scoala de la partid se vede ca i-a fost destul.
I-am raspuns calm:
“Merge vorba de bani grei, doamna, asa ca scadeti tonul!”
L-a scazut, m-a ‘mangaiat’ insa cu:
"Nu-i incotro, ia si inghite".
In final, Air Moldova este o palma pe obrazul Moldovei. Ma gandesc in special la oamenii munciti care i-am vazut la aeroport, si care scoteau banii munciti din greu in Moldova, ca sa plateasca drumul cu Air Moldova, ca sa mearga sa munceasca din greu in strainatate, numai ca sa ajunga la cheremul smecherilor alogeni si locali, protipendada de la Air Moldova.
Iar pentru cei ca mine, care traim in strainatate, destinatia Moldova se va face (cand se va mai face!!), cu companii aeriene straine si (invatati acest cuvant Air Moldova!!) pro-fe-si-o-nis-te.
Multumesc Air Moldova pentru lectia care mi-ati dat-o in lipsa de profesionalism, si pregatiti-va de faliment, pentru ca numai in directia aceea va duceti.